Cred că fiecare din noi e populat de suma de oameni întâlniţi în timpul vietii; suntem rezultatul cultural al coliziunilor aleatorii de atomi care lasă urme în scoarta memoriei, pe suflet şi-n minte. Umblăm asa prin lume, însoţiţi spiritual de două siruri de oameni: strămosii care se retrag în întunericul istoriei, în uitare, şi urmasii nostri, care se apropie în lumină. Cum fiecare şir are un drum propriu, dar trebuie să se vadă măcar o dată, treaba noastră ca fiinte e să-i aducem laolaltă să se-ntâlnească, chiar dacă pentru un scurt răstimp rămas. Trebuie să le luminăm putin drumul; să-i mai tinem o vreme pe cei vechi ca să putem transfera apa vie a spiritului către cei noi, din viitor.

Unii din noi, cazuri rare, au devenit înlesnitori foarte dibaci şi trebuie împinti în faţă şi arătati oamenilor ca ceea ce sunt: oameni bogati în vieti, oameni atlas. Un asemenea atlas de lume pe cale de disparitie e doamna Anuca Drăgan, în care respiră confortabil cel putin câteva sate românesti din Bistrita Năsăud, mutate prin dânsa în Canada. La 4000 de kilometri şi vreo 50 de ani distanţă, Anuca Drăgan se ocupa să tină aproape muzica de acasă, oamenii ce-o cântau, vremea lor şi vorbele ce-n mai putin de-o generatie vor fi uitate. Căci e aproape inevitabil că mai departe de copiii nostri nimeni nu va mai dibui sensul, ce-nseamnă „ Frunză verde foi de nuc /Tata-m zis mă duc mă duc/Şi mama nu m-o crezut /Da m-am dus şi o văzut”. Desi multi o să simtă starea aceasta, zisă odată de mama Anucăi Drăgan, n-or s-o mai stie pune în cuvinte asa, sau o vor aseza altfel, în alte limbi, ce noi nu le-om întelege (c-om fi oale şi ulcele).
Care era viata Anucăi înainte, în România: de copilă cânta mult, şi cum toată lumea o asculta, a debutat la Televiziune la concursul de muzică populară Floarea din Gradină. Mai târziu a fost laureată la Festivalul Maria Tănase (editia III) şi solistă în ansamblul Cununa de pe Somes. Pentru că e fericită în prezenţa muzicii populare, ea cântă de toate, cântă melodii de la Maria Tănase, Angela Buciu, Mia Dan, Fratii Petreus, Viorica Flintasu şi Lucreţia Sânmihăian. Anuca păstrează deci toate emotiile acestea, dar are şi-o ladă de zestre numai a ei, cu cântece-răscruce-n viaţă ce-i sunt foarte dragi: Frunză verde de bănuţ, Rău îmi pare ce-am făcut şi Vai Florică un’ te duci, fiecare melodie cu o istorie personală. La trei săptămâni după ruperea de părinţi şi jalea plecării din ţară, Anuca primeste o scrisoare de acasă: „Şi mama îmi scrie... Rău îmi pare ce-am făcut, Aş desface d-ai trecut”. Al doilea cântec, Vai Florică, e un bocet în amintirea sorei moartă de tânără, la doar 23 de ani. Al treilea, Frunză verde de bănutt (Am avut şi eu un drăguţ), e obida dintr-o dragoste neîmplinită.
Toate acestea sunt pe discul Aduceri Aminte care apare pe 24 noiembrie, şi hai să nu le lăsam să se piardă. Aranjamentul orchestral, complet diferit de ceea ce oferă acum muzica populară în România, a fost realizat de Carmen Piculeaţă, cu intenţia de a promova folclorul românesc în străinătate. În orchestră participă faimosul Marin Năsturică, cel mai mare acordeonist al Canadei, şi un tânăr extrem de talentat, nou venit în Canada de peste Prut, Sandu Şura la ţambal.
Dacă vreti să vă regăsiti în aceste cântece, discul se lansează cu ocazia câtorva întâlniri ale comunităţii noastre din Montreal: pe 30 noiembrie prima lansare va fi la Biserica Sf. Ion Botezătorul, pe urmă sâmbătă, 6 decembrie, la ora 14:00, la Galeria Inter Pallas (3550 Côte-des-Neiges, H3H 1V4) şi duminică, 14 decembrie, la Biserica Sf. Nicolae. Discul e un cadou binevenit pentru vremea Crăciunului, când fiecare vrea sa se-ntoarcă la sine, să se reculeagă şi să-şi reia fortele. Pentru asta e necesar să pornim firesc cu „acestia suntem, iată de unde venim, suntem mândri”.

Diana D, Accent Montreal nr. 13, 21 noiembrie 2008